În 1882, anul în care Thomas Edison punea în funcțiune, la New York, prima centrală electrică din lume, acelaşi lucru se întâmpla şi la Bucureşti.

Centrala, amplasată pe Calea Victoriei, alimenta iluminatul exterior al Teatrului Național și al Grădinii Cișmigiu. În același an, a avut loc primul transport de electricitate între centrală și Palatul Cotroceni.

Dacă la București s-a folosit mai întâi curentul continuu, la Timișoara a fost instalată, în anul 1884, prima centrală electrică de curent alternativ din România. Cei 30 kW asigurau funcționarea mai multor becuri pentru iluminatul public, transformând Timișoara în cel dintâi oraș din Europa unde s-a folosit curentul alternativ pentru iluminatul străzilor.

Acum 152 de ani, în luna iulie 1868, se desfășoară o reprezentație în cadrul Principatelor Unite, la Iași, numită “SOARELE ELECTRICU”. Prima reprezentație a avut loc într-o joi, pe data de 11 iulie 1868, aprinzându-se un “soare electric” în grădina casei logofătului Costache Sturza din Copou, acțiunea impresionantă având ulterior loc și în duminica zilei de 14 iulie 1868.

Prin intermediul acestui afiș, putem spune cu încredere faptul că “soarele electric” s-a aprins pentru prima dată acum aproape 150 de ani, la Iași. În marea majoritate a cărților românești în care s-au alocat câteva pagini în vederea prezentării istoriei electricității din România, aceasta pornește cu cel puțin 15 ani mai târziu odată cu apariția centralelor electrice. Este adevărat că acestă reprezentație nu este decât o alimentare cu energie electrică temporară, dar considerăm, că pentru toată lumea, apariția “soarelului electric” reprezintă începutul.

Evenimentul se repetă peste aproape 5 ani, când în ziarul “Curierul de Iași”, ediția de vineri, 26 ianuarie 1873, la rubrica “Clubul Patinoilor” li se aduce la cunoștință acestora faptul că duminica ce vine, în data de 28 ianuarie 1873, va avea loc o cursă pe „ghiață cu Iluminațiune Brilantă și anume un soare electric”.

În anul 1882, furnizorul de gaz din Timișoara, o firmă vieneză, se hotărăște să crească considerabil prețul gazului pentru iluminatul străzilor principale din oraș. Contractul încheiat în urmă cu 25 de ani presupunea, de asemenea, ca și conductele de gaz să fie tot în proprietatea furnizorului. Astfel nu exista altă posibilitate decât acceptarea condițiilor de către municipalitate și riscau să fie demontateconductele de gaz.Deoarece nu se putea ca orașul să rămână fără iluminat stradal, firma anglo-austriacă „Anglo Austrian Brush Electrical Company Limited” a venit cu propunerea construirii unei centrale electrice. Inițial, s-a propus ca această centrală să alimenteze 516 lămpi, distribuite în tot orașul, dar ulterior numărul acestora s-a mărit și a ajuns la 730.

Până în 1939, producerea și folosirea energiei electrice s-au extins la nivelul întregii țări. Mijloacele erau totuși extrem de rudimentare față de ce există acum. În 1930, în București a fost pusă în funcțiune, prima dată, rețeaua electrică de distribuție pe stâlpi de beton armat.

Primii pași pentru unificarea sistemului se fac din 1950, iar pe 24 ianuarie 1959, la fix 100 de ani de la Unirea Principatelor Române, are loc și „alipirea” la sistemul energetic național a zonei Moldova. După 1960, se pun în funcțiune centrale electrice mari, iar liniilor electrice de 110 kV li se adaugă linii de transport de 220 kV și 400 kV.